Заповедная Песня (Zapovednaya Pesnya) Lyrics in Romanian by Борис Гребенщиков (Boris Grebenshchikov)
Лицедей (lit. "făcător de fețe") este un cuvânt rusesc vechi și poetic care înseamnă "actor" sau "comediant", dar poate avea și conotația de "ipocrit" sau "prefăcut".
În contextul cântecului, protagonistul își dorește să trăiască o viață simplă și liberă, fără judecăți. El spune: "И никто мне не скажет, что я лицедей" (Și nimeni nu-mi va spune că sunt un actor/ipocrit), exprimând dorința de a fi autentic și de a nu fi perceput ca cineva care se preface sau joacă un rol. Este un cuvânt interesant care adaugă o nuanță profundă dorinței de libertate și sinceritate.
„Заповедная Песня” poate fi înțeles ca „Cântecul tainic”, iar versurile chiar construiesc un mic univers absurd și fermecător. Naratorul îi cere naturii „un pahar de lapte” de la „stelele misterioase”, apoi promite să-și vândă creșterea intelectuală și să devină simplu „ca un râu”. La țară, își imaginează un pat atât de mare încât să încapă toți caii în el, iar la bătrânețe, cu barbă căruntă, va alerga cântând la fluier. E o fantezie comică, în care regulile obișnuite nu prea au ce căuta.
Partea despre moarte este surprinzător de liniștită: „când, în sfârșit, moartea va veni să doarmă la mine” [când moartea va veni la el, ca la culcare], ea se va întinde alături în tăcere și va cere „încă” [încă o dată]. Iar el va primi momentul cu bucurie. La final, îi roagă pe îngeri să nu-l învinovățească și să nu-i „răsucească coada”, o imagine glumeață pentru mustrare sau pedeapsă. Motivul lui este simplu: cineva trebuie să pătrundă în frumusețe „de la Moscova până la stelele misterioase”. În cântec, căutarea sensului trece prin lapte cosmic, cai, fluier, moarte și o doză sănătoasă de șotie.
