„Never Say Goodbye” de Bon Jovi ne deschide uşa unei camere pline de fum, la final de noapte, unde un tânăr din New Jersey îşi toarnă amintirile într-o sticlă goală. Versurile devin un album foto cu momente emblematice pentru adolescenţă: escapadele cu maşina pe Butler Street, cheile rătăcite, prima iubire trăită pe bancheta din spate, chiulul de la şcoală, cursele nebune pe şosea şi un bal al absolvenţilor unde o ceartă se dizolvă într-un dans lent pe melodia preferată. Refrenul leitmotiv „Never say goodbye” este jurământul nerostit al unei generaţii care vrea să creadă că prietenia, dragostea şi visul de „a evada” nu se vor pierde niciodată în zgomotul lumii adulte.
Mai mult decât o baladă rock, piesa este o scrisoare de dragoste către anii de formare, cu nostalgia specifică Jersey-ului lui Bon Jovi: gustul libertăţii dintr-un „six-pack” ascuns, radioul dat la maximum şi iluzia că împreună şi pentru totdeauna chiar pot învinge timpul. Cântecul ne invită să ne întoarcem la propriile promisiuni din tinereţe, să zâmbim, să ne emoţionăm şi să ţinem strâns de amintirile care ne-au făcut cine suntem azi.