Bed Of Roses este confesiunea sinceră a unui rocker american mahmur care, așezat la un vechi pian, își inventariază greșelile de peste noapte. Vodka, un coșmar blond și un cap plin de „fanfare” imaginare îi amintesc că viața de turneu poate fi haotică și solitară, chiar dacă reflectoarele sunt mereu aprinse. În spatele glumelor despre barmani și telefoane cu fise se ascunde un dor puternic de casă și de femeia pe care o iubește cu adevărat.
Refrenul contrastează două lumi: „bed of roses” – promisiunea unui refugiu romantic și plin de tandrețe – și „bed of nails”, realitatea dură a drumului. Jon Bon Jovi recunoaște că se culcă pe spini, însă tot ce își dorește este să o țină pe ea aproape, „la fel de aproape cum este Duhul Sfânt”. Piesa devine astfel o declarație de dragoste grandioasă, plină de imagini cinematografice, în care artistul promite că, dincolo de luminile scenei și mahmurelile inevitabile, inima lui rămâne fidelă și gata să apere iubirea până la capăt.