În WHEN I WAS OLDER, Billie Eilish ne invită într-o lume onirică în care personajul ei trece de la marinar pe mări deschise la naufragiat „sub apă”, cu pielea palidă și respirația tăiată de amintiri. Această scufundare simbolizează sentimentul de a fi copleșit de emoții, de trecut și de consecințele propriilor alegeri. Imaginea apei, inspirată de filmul Roma, se împletește cu sunete distorsionate și șoapte, creând atmosfera unui vis lucid în care timpul curge diferit, iar realitatea se dizolvă ca valurile.
Pe măsură ce versurile înaintează, artista explorează fragilitatea relațiilor: “vedem cât de mult se poate îndoi până când se rupe, apoi îl îndoim la loc”. Se vorbește despre dorința de a rămâne „cei mai buni prieteni”, chiar și după ce totul se termină, dar și despre sentimentul de singurătate și vinovăție – „sunt victima pe dreptul meu, dar în ochii mei sunt răufăcătorul”. Amintirile ard ca un foc de pădure, sunt stinse de ploaie și se transformă în noroi, sugerând că durerile pot fi îngropate, dar nu dispar. În final, cântecul devine o meditație poetică asupra maturizării, a identității fluide și a luptei interne de a găsi lumină atunci când te simți prins sub apă.