„Slow It Down” este povestea unei întâlniri care începe ca un film indie cu lumini stinse și ochi verzi care atrag toată atenția. Naratorul îl invită pe „tu” la o petrecere, iar scena se mută rapid pe scara unui bloc, unde visele de pe marile ecrane se lovesc de realitatea orașului mare. Ea a fugit din Georgia, se simte singură și îndoielnică, el o simte tremurând între frică și dorință. Versurile surprind momentul acela intens când doi tineri realizează cât de repede poate aluneca totul spre profunzimi necunoscute.
Refrenul este o frână de mână trasă la timp: „slow it down” devine rugăminte, promisiune și mână întinsă. Solistul își recunoaște propriile anxietăți (singura fată care nu l-a părăsit a fost mama) și îi cere să nu se lase înecată de „apele murdare” ale îndoielii. Piesa este despre a-ți acorda răgaz să respiri, a-ți ține emoțiile la suprafață și a-ți da voie să iubești fără să te pierzi. Într-o lume care te împinge mereu înainte, Benson Boone ne amintește că uneori cel mai curajos lucru este să încetinești și să te ții strâns de celălalt.