„Drowning” este declarația pasională a unui îndrăgostit care se lasă purtat de valurile iubirii fără vreo dorință de salvare. Versurile îl prezintă pe protagonist ca pe un „înotător” captivat, care respiră dragoste la fiecare inspirație și își pulsează inima în același ritm cu prezența celei iubite. Iubirea ei are puterea de a-l face vulnerabil, dar tocmai această vulnerabilitate devine sursa lui de supraviețuire: nu mai vrea o plasă de siguranță, nu vrea o altă „linie de salvare”, ci preferă să fie tras sub apă de emoțiile profunde care îl fac să se simtă viu.
Melodia este o metaforă extinsă despre cât de copleșitor poate fi un sentiment autentic: de fiecare dată când încearcă să „iasă la suprafață”, valurile afecțiunii îl înghit din nou, iar el descoperă că eternitatea nu i-ar fi suficientă ca să-i fie alături. În loc de panică, găsim extaz; în loc de frică, o poftă nestăvilită de a trăi iubirea la maximum, chiar dacă asta înseamnă să se „înece” în ea. „Drowning” transformă un scenariu periculos într-un dans romantic sub apă, unde dragostea devine oxigenul care menține vie fiecare bătaie de inimă.