În piesa 505, Alex Turner ne invită într-o călătorie simultan fizică și emoțională spre o cameră de hotel (sau poate un moment precis din trecut) unde se reîntâlnește mereu cu iubirea sa. Fie că este vorba de un zbor de șapte ore sau de un drum de 45 de minute, distanța nu contează: protagonistul e tras magnetic de amintirea partenerei, pe care și-o imaginează așteptându-l într-o postură intimă. Versurile surprind un amestec electrizant de dorință, fragilitate și teamă de eșec, evidențiat prin contrastul dintre tandrețe („probabil că încă te ador”) și imagini violente („mâinile tale în jurul gâtului meu”).
Pe măsură ce melodia avansează, descoperim că relația este un dans între apropiere și despărțire: el „se prăbușește complet” când ea plânge, totuși este mereu „pe punctul de a ruina surpriza” prin propriile nesiguranțe. 505 devine astfel simbolul unui refugiu sentimental, dar și al ciclicității unei iubiri care nu poate fi uitată, oricât de dureroasă ar fi. Piesa captează perfect tensiunea dintre pasiune și autocunoaștere, transformând fiecare ascultare într-o aventură plină de melancolie și adrenalină.