Двухсотый [dvukhsotyi] înseamnă literal „cel de-al două sutelea”, dar în jargonul militar rusesc este un eufemism pentru un soldat mort sau pentru transportul unui cadavru. În versul „Согрей, согрей нас, двухсотый” [Sogrei, sogrei nas, dvukhsotyi], expresia capătă un sens sumbru și poetic, legând gazul de război, moarte și amintirea celui dispărut.
„Газ” construiește o scenă domestică, dar deloc liniștită: cenușă scoasă dintr-o sobă pe gaz, o persoană adormită pe podeaua bucătăriei și „Уютный синий огонёк” [„Flăcăruia albastră și confortabilă”], repetată ca un refren aproape absurd de calm. Apoi apare războiul: fiul vecinului, aflat „в чужой земле” [„pe un pământ străin”], se transformă în gaz și urcă prin conducta de gaz ca să-i viziteze pe cei rămași acasă. Linia „Пропавший без вести солдат” [„Soldatul dat dispărut”] schimbă imediat bucătăria într-un loc unde cineva încearcă să ia legătura cu un mort.
Expresia „двухсотый газ” [„gazul două sute”] este legată de termenul militar rusesc „cargo 200”, folosit pentru un cadavru transportat după moartea în război. În cântec, gazul încălzește casa, dar aduce și moartea: „Согрей нас, двухсотый” [„Încălzește-ne, două sute”]. Repetiția devine tot mai apăsătoare, până la „О Боже, Боже, все в крови” [„O, Doamne, Doamne, totul este în sânge”]. Îmi place contrastul crud dintre obiectul banal, flacăra albastră a aragazului, și cuvintele despre soldat, sânge și trup: confortul casei nu mai poate ascunde ce s-a întâmplat afară.