„Ordinary” este un imn despre puterea unei iubiri atât de intense încât transformă fiecare zi banală într-un tablou divin. Alex Warren descrie un univers în care „apa sfințită” pare diluată, iar orașul și-a pierdut credința, însă prezența persoanei iubite colorează din nou totul. Versurile amestecă imagini sacre (îngeri, altar, sanctuar) cu senzații pământești (vin, praf), sugerând că adevăratul „paradis” se poate trăi aici și acum, atâta timp cât inimile bat la unison. Îngerii, de sus, sunt invidioși fiindcă au ratat această dragoste care depășește chiar și extazul ceresc.
În esență, piesa spune: nu aștepta miracole din cer, creează-le tu prin dragoste. Oricât de gri ar părea lumea, doi oameni care se găsesc pot „face din banal o capodoperă” și pot descoperi o fericire „mai înaltă decât extazul”. E un „haleluia fără speranță”, dar plin de lumină: un strigăt că iubirea mare nu este doar un vis, ci o realitate care reînvie credința, zguduie cerul și întoarce praful în stele.