Learn English With Madison Beer with these 23 Song Recommendations (Full Translations Included!)

¿Alguna vez has sentido que tu relación está lejos de ser perfecta, pero no lo suficientemente mala como para acabarla? En Bad Enough, Madison Beer nos invita a ese tira y afloja interno donde el miedo a la soledad y la necesidad de sentirse querida se mezclan con la certeza de que las cosas no marchan bien. La cantante reconoce sus "malos hábitos", admite que sus estándares quizá son bajos y escucha a sus amigas aconsejarle que huya... pero, aun así, repite una y otra vez que no es tan malo como para dejarlo.

Esta canción es un retrato honesto de la contradicción humana: querer salir corriendo y, al mismo tiempo, aferrarse con fuerza. Madison pone voz a esa sensación de culpa y dependencia que muchos conocemos: justificar a nuestra pareja, postergar decisiones y convencernos de que todo está casi bien. Con un estribillo pegadizo y confesiones directas, Bad Enough funciona como un espejo para quien se pregunta por qué sigue donde está cuando, en teoría, merece algo mejor.

„Default” este ca un strigăt pe timp de noapte, atunci când respirația ți se taie și simți cum inima îți bate haotic. Madison Beer descrie o stare de anxietate intensă, provocată de vină și de sentimentul că a dezamăgit pe cineva drag. În versuri, artista se simte prinsă „sub lumina lunii”, se roagă pentru un semn divin și recunoaște că persoana iubită o readuce mereu la setările din fabrică – la acea versiune fragilă și nesigură a ei însăși.

Mesajul piesei: este vorba despre un ciclu emoțional periculos, în care dragostea devine sufocantă și aproape fatală. Alegerea cuvintelor precum „the end of me” și „the death of me” sugerează că relația îi consumă toată energia, dar totuși nu poate ieși din „gaura adâncă” în care a căzut. Piesa invită ascultătorii să reflecteze la limitele dintre pasiune și autodistrugere, la nevoia de a primi ajutor atunci când respirația (metaforică sau reală) devine prea grea.

“Make You Mine” é um convite irresistível ao jogo da sedução. Madison Beer descreve, em versos repetitivos e hipnóticos, o desejo intenso de sentir, provar e possuir quem ela ama. A cantora pinta um cenário quase cinematográfico: há um “santuário” interno onde a imagem da pessoa amada já está nas paredes da mente dela, pronta para ser idolatrada. O ritmo pulsante da música reforça essa urgência — uma paixão que não conhece freios e transforma fantasia em realidade.

Enquanto declara I wanna feel the rush, Madison mostra confiança e controle sobre a própria vontade. Ela alterna entre suavidade e ousadia, deixando claro que a atração não é apenas física, mas também emocional e até um pouco obsessiva. O resultado é um hino pop sobre assumir desejos sem medo e celebrar o poder magnético de uma conexão intensa.

Make You Mine de la estadounidense Madison Beer es un himno pop que hierve de deseo. La cantante confiesa, sin filtros, una atracción tan intensa que quiere sentir, saborear y poseer al otro por completo. Con frases repetitivas como “I wanna feel the rush” y “I wanna make you mine”, la letra transmite la urgencia de esa pasión que acelera el corazón, borra los límites y convierte la fantasía en el único objetivo.

Entre imágenes de alta tensión (“Live inside my mind”, “You can see the shrine”) y promesas de protección (“Catch you if you fall”), Madison combina sensualidad y ternura. El resultado es un viaje emocional que celebra la química irresistible, el anhelo de conectar cuerpo y mente, y la determinación de transformar un simple flechazo en algo inolvidable. Escucharla es sumergirse en una atmósfera donde el deseo manda y cada latido grita: ¡te haré mío!

Você já esteve preso a um namoro que não é o pior do mundo, mas também não te faz feliz? É exatamente esse dilema que Madison Beer, cantora dos Estados Unidos, descreve em Bad Enough. A protagonista da letra admite que tem medo de ficar sozinha, mantém hábitos nada saudáveis e aceita um parceiro que "precisa" dela, porque a relação não é tão ruim a ponto de terminar. Entre confissões de culpa e desculpas ao namorado, ela reconhece que seus padrões são baixos, mas ainda assim prefere a companhia dele ao vazio da solidão.

O refrão repetitivo "it's not bad enough to let my baby go" resume bem o conflito: saber que algo está errado, porém não ver motivos suficientes para dar o passo decisivo e partir. A canção é um lembrete sincero de como podemos nos acomodar em situações medianas por medo de mudar, ilustrando, com batidas pop suaves, a dificuldade de romper com o quase aceitável.

¿Alguna vez sentiste que alguien jugaba con tu corazón como si fuera la llave de un hotel? En Reckless, la cantante estadounidense Madison Beer convierte ese dolor en una balada confesional donde la sinceridad corta como un cuchillo. La historia arranca con una promesa rota: él aseguró que ella era la única, pero terminó visitando a “otra” mientras dejaba a la protagonista fuera de sus planes. Entre cartas guardadas, noches de llanto y amigos que tenían razón todo el tiempo, la canción retrata la cruda sorpresa de descubrir una infidelidad.

Lo interesante es cómo Madison usa imágenes cotidianas—un hotel, un cielo lleno de estrellas juradas en vano—para mostrarnos que el verdadero problema no es solo la traición, sino la ligereza con la que alguien puede manejar los sentimientos ajenos. Reckless se convierte así en un himno para cualquiera que necesite ponerle voz a ese “¿cómo pudiste ser tan descuidado con mi corazón?”. Perfecta para practicar vocabulario emocional en inglés y, de paso, recordar que la vulnerabilidad también puede transformarse en arte.

¿Qué pasa cuando alguien no se atreve a soltar el pasado pero tampoco se queda a tu lado? En "Home To Another One", la artista estadounidense Madison Beer pinta el retrato de un amor a medias: un ex que aún la llama "baby", que dice odiarla para disimular y que, sin embargo, cada noche regresa a los brazos de otra persona. La cantante confiesa que intenta convencerse de que ya no piensa en él, aunque los recuerdos aparecen en cada coche negro que ve pasar y en cada susurro de su nombre.

Esta canción es como un bucle emocional cargado de preguntas sin respuesta. Madison mezcla nostalgia, celos y resignación para mostrarnos lo que se siente al ser la historia inconclusa de alguien. Aunque sabe la verdad –él pertenece a otra–, no puede evitar seguir enganchada a los "¿y si...?". Con una melodía pegadiza y letras directas, el tema invita a reflexionar sobre esos vínculos que jamás terminan de romperse y que, año tras año, siguen doliendo igual.

Good In Goodbye es un auténtico himno de empoderamiento en el que Madison Beer convierte las letras en un rompecabezas lleno de ironía. Con juegos de palabras como "puso el OVER en lOVER" y "el EX en nEXt", la cantante deja claro que, cuando una relación se vuelve tóxica, el mejor final es el que incluye un GOOD bien grande dentro del goodbye. La canción describe a un chico que pasa de príncipe encantador a villano con “sangre en las manos”, agotando la paciencia de la protagonista durante “ocho lunes seguidos, nueve días a la semana”.

Entre guitarras y beats pop, Madison narra el momento en que abre los ojos: él es quien sostiene el arma metafórica, él es el que provoca “berrinches amargos, nada dulces”. Ella decide poner punto final y, al hacerlo, descubre que no necesita esforzarse para encontrar algo positivo en la despedida. El simple hecho de alejarse es, precisamente, lo bueno. La canción te invita a reconocer tu propio valor, tomar distancia de lo tóxico y deletrear bien alto ese G-O-O-D que se esconde en cada goodbye.

Te-ai trezit vreodată prins într-o relație care nu te face fericit, dar nici nu te rănește suficient de tare încât să pleci? Asta trăiește Madison Beer în Bad Enough. Artista americană își recunoaște frica de singurătate și admite că „nu știe să fie singură”, deși partenerul și obiceiurile lor au devenit toxice. Prietenii o avertizează că standardele ei sunt prea joase, însă refrenul repetă ca un refuz încăpățânat: „it’s not bad enough to let my baby go”.

Prin versuri pline de regrete („I’m sorry that I dragged you down with me”, „I wish I didn’t have to hate him”) și un beat pop catchy, piesa ne arată cât de greu este să te desprinzi de aproape-bine și de confortul familiar. Bad Enough devine astfel un reminder că, uneori, pasul spre libertate începe cu acceptarea faptului că „nu e destul de rău” nu este un motiv să rămâi. Cântecul îți va îmbogăți vocabularul despre relații, compromisuri și dependență emoțională, în timp ce ritmul te prinde și nu te lasă să-l uiți.

Selfish es el desahogo sincero de Madison Beer, una confesión pop donde reconoce que ha estado intentando remendar a un novio que no se deja ayudar. Durante casi dos años, la cantante soporta promesas rotas, noches de fiesta vacías y mentiras que terminan por pasarle factura a su corazón. Con frases como “no quiero romper tu hilo y aguja” deja claro que ya no piensa coser las grietas de alguien que ni siquiera puede arreglarse a sí mismo.

En esta canción, Madison transforma su dolor en poder: acepta que amar a alguien tan egocéntrico fue un error, se libera de la culpa y coloca límites firmes. El coro repetitivo subraya la idea central: “siempre supe que eras demasiado egoísta”. Así, Selfish se convierte en un himno de autovaloración que anima al oyente a dejar atrás relaciones tóxicas y asumir que cada quien es responsable de sus propios “obstáculos fabricados”. Perfecta para practicar vocabulario emocional mientras te inspiras a quererte un poco más.

¿Qué pasaría si en solo un cuarto de hora tu vida diera un giro de 180°? 15 Minutes de Madison Beer nos sumerge en esa electrizante sensación de impulsividad: la protagonista estaba "tirada en la cama" cuando un pensamiento alocado la llevó a agarrar las llaves del coche y presentarse, casi sin saber cómo, frente a alguien que la atrae irremediablemente. La letra retrata la emoción de dejarse llevar, de romper con lo cotidiano y lanzarse a la aventura por puro deseo, aunque “no sea propio” de ella.

Entre caricias, tirones de pelo y la petición de que ese instante jamás se olvide, la canción celebra el poder de un flechazo que no atiende a la lógica ni al reloj. 15 Minutes nos recuerda que, a veces, basta un impulso y mucha adrenalina para escribir un recuerdo imborrable y convertir la rutina en algo mágico, casi cinematográfico.

„Make You Mine” este o explozie de dorință semnată de artista americană Madison Beer. De la primele repetări „I I I wanna feel, feel, feel”, piesa pulsează ca un refren al atracției irezistibile. Versurile descriu un joc al seducției în care vocea feminină își declară fără rețineri intenția de a simți, gusta și trăi fiecare nuanță a pasiunii, transformând celălalt într-un adevărat „altar” personal. Repetiția hipnotică a verbelor creează senzația de valuri de adrenalină care nu se mai termină, iar atmosfera electro-pop amplifică și mai mult acel „rush” pe care îl caută protagonista.

Sub suprafața ritmată se ascunde o poveste despre putere și posesivitate, unde fantezia își dă mâna cu vulnerabilitatea. Imaginile cu „string you up”, „catch you if you fall” și „live inside my mind” arată cât de intensă poate deveni dorința de a aparține și de a controla în același timp. În esență, cântecul vorbește despre granița subțire dintre dragostea pasională și obsesie: un teritoriu palpitant, uneori periculos, dar irezistibil pentru cei care vor să simtă totul la maximum.

Madison Beer ne invită într-o călătorie emoțională în care timpul pare că stă pe loc și lumea și-a pierdut rotația. Refrenul repetitiv „Did the world stop spinnin’?” creează imaginea unei realități gri, înghețate, unde păsările nu mai cântă, cerul rămâne posomorât și soarele nu mai răsare. Artista exprimă confuzia și durerea pe care le simțim atunci când nimic nu se schimbă, iar singura evadare posibilă rămâne visul, locul unde culorile și mișcarea există încă.

Versurile devin un manifest al anxietății și al luptei cu stagnarea interioară: inima îi bate „ca un balet ciudat”, iar fiecare trezire readuce aceeași „durere de început fără sfârșit”. Piesa surprinde clipele în care ne întrebăm dacă s-a oprit lumea sau noi suntem cei rămași în urmă, blocați într-o eternă clipă zero. „Spinnin” transformă această introspecție într-o invitație subtilă la speranță: odată ce conștientizezi oprirea, poți redeclanșa rotația și poți readuce lumina pe cer.

“Spinnin’” nos sumerge en la cabeza de alguien que se despierta un día y siente que el universo ha pulsado pausa: el Sol no sale, los pájaros callan y todo queda congelado en un gris perpetuo. Madison Beer convierte esa sensación de vacío y desconexión en una balada íntima, casi un susurro que se pregunta una y otra vez si el problema está en el mundo o dentro de ella misma. La canción retrata la ansiedad y la tristeza que aparecen cuando la rutina duele tanto que preferimos refugiarnos en los sueños antes que enfrentarnos a la realidad.

A medida que avanza la letra, la artista pinta una escena de bucle infinito donde “el principio” nunca termina. Esa repetición refleja la lucha de sentirse atrapada en el mismo punto, sin progreso ni color. Sin embargo, debajo de la melancolía late un mensaje sutil: reconocer que algo va mal es el primer paso para volver a poner el mundo en movimiento. Con una voz vulnerable y arreglos delicados, Madison Beer invita al oyente a conectar con sus propias tormentas internas y a encontrar, en medio del gris, el impulso para que la Tierra vuelva a girar.

„Home To Another One” este un instantaneu pop plin de melancolie, în care Madison Beer analizează un triunghi amoros modern: ea încă îl iubește, el încă o strigă „baby”, dar la finalul serii se întoarce „acasă la alta”. Versurile pictează flash-back-uri cinematografice – o mașină neagră pe autostradă, o față zărită în grabă – care arată cum fantoma fostului partener poate apărea oriunde și oricând. Repetiția „I know you go home to another one” subliniază conștientizarea lucidă a realității, în timp ce refuzul de a-l uita trădează dorința încă vie.

Piesa este un mix dulce-amar între vulnerabilitate și ironie. Întrebările „Do you talk about me?” sau „Don’t you wish you saw us through?” dezvăluie speranța secretă că el regretă despărțirea, chiar dacă îl urăște uneori. Melodia scoate la lumină circularitatea relațiilor toxice: „Another year, we’re still here” sugerează un joc fără sfârșit de apropiere și distanță. În esență, cântecul vorbește despre forța amintirilor, auto-amăgire și acceptarea faptului că uneori inima rămâne agățată între trecut și prezent, chiar dacă rațiunea știe adevărul.

„Sweet Relief” de Madison Beer este o confesiune pop plină de adrenalină, în care artista americană ne invită să gustăm din dulcea risipă a unei iubiri atât de intense încât devine periculoasă. Versurile alternează între dorința de a-l alunga pe cel iubit („Please, leave, Godspeed”) și nevoia nestăvilită de a-l avea aproape („Take me high / Lay me down”), creând imaginea unui carusel emoțional care nu se oprește niciodată. Melodia captează senzația aceea dulce-amară a pasiunii secrete, păstrată doar „între noi”, acolo unde emoțiile nu pot fi judecate de nimeni.

Piesa vorbește despre dependența romantică: nu poți dormi, nu poți mânca și vezi chipul celuilalt pretutindeni. „Sweet relief” devine remediul dorit, deși știm că e exact sursa problemei. Este cântecul perfect pentru cei care au trăit fiorul dragostei imposibil de explicat, dar imposibil de ignorat. În spatele refrenului fredonabil se ascunde întrebarea: Cât de departe ești dispus să mergi pentru acea clipă de alinare dulce?

¿Hasta dónde llega la atracción cuando se convierte en adicción? En "Sweet Relief", la cantante estadounidense Madison Beer nos abre la puerta a un romance tan emocionante como peligroso. La protagonista experimenta un subidón constante: no puede comer ni dormir, ve a su amante en todas partes y, aun sabiendo que la relación es “imprudente”, prefiere sumergirse en esa intensidad que le aporta un dulce respiro de la rutina.

La frase recurrente “something only we know” revela un secreto compartido, un vínculo que existe solo para dos y que deben guardar bajo llave. Entre súplicas de “please, leave” y deseos de “take me high”, la canción dibuja la contradicción de querer escapar y, al mismo tiempo, no poder vivir sin esa chispa. En pocas palabras, se trata de un himno a la pasión que consume, al placer que duele y a la irresistible tentación de seguir buscándolo una y otra vez.

En Default, la cantante estadounidense Madison Beer nos invita a sentir su pecho apretado y su pulso acelerado. La canción retrata esos momentos en los que hasta respirar bajo la luz de la luna se vuelve complicado: la culpa por haber fallado, la súplica de una señal divina y la sensación de volver al “modo predeterminado” cada vez que aparece esa persona. A través de imágenes intensas, Madison confiesa cómo se vacía emocionalmente mientras intenta reparar lo irreparable.

El estribillo repite la idea de que este amor podría ser the end of me, reflejando una relación que absorbe “cada última gota” de ella. El tema, mitad lamento y mitad desahogo, plasma la lucha entre la dependencia y la autoprotección: querer escapar de un vínculo tóxico que al mismo tiempo reconforta. Perfecto para practicar vocabulario sobre emociones fuertes, esperanza y autoafirmación mientras disfrutas de una balada pop cargada de dramatismo.

„Reckless” este ca o pagină smulsă dintr-un jurnal intim: Madison Beer povestește cu voce tremurată, dar hotărâtă, trădarea unui iubit care i-a jurat stelele doar ca, mai târziu, să-și petreacă nopțile cu altcineva. Scrisoarea păstrată, nopțile petrecute în lacrimi și refrenul plin de furie blândă („How could you be so reckless with my heart?”) transformă durerea într-o confesiune muzicală ce bate la ușa oricui a fost rănit în dragoste.

Piesa funcționează ca un mic manual de supraviețuire emoțională: recunoști rana, o spui pe nume și, pas cu pas, te eliberezi. Mesajul este clar și plin de învățăminte: • nu ești singur când o promisiune se frânge; • vulnerabilitatea poate fi o armă pentru vindecare; • dragostea autentică nu ar trebui să fie tratată ca un hotel, cu intrări și ieșiri temporare.

Ascultând melodia vei exersa vocabular despre sentimente, loialitate și trădare, dar și expresii comune din limba engleză modernă. În plus, îți vei aminti că inima merită întotdeauna mai multă grijă decât promisiunile aruncate în vânt.

Ai avut vreodată un impuls nebun care ți-a schimbat seara în doar câteva clipe? Asta pățește și protagonista piesei „15 Minutes”. Stătea liniștită în pat, când, din senin, o idee obraznică îi fulgeră prin minte. În cincisprezece minute face deja slalom printre străzi, ghidată de dorință și curiozitate, până ajunge în brațele cuiva care îi provoacă fiori. Versurile surprind adrenalina acelui moment spontan, când rațiunea rămâne acasă și inima este la volan.

Piesa vorbește despre trăirea clipelor intense: atingeri, emoții copleșitoare și promisiunea că acest moment nu va fi uitat. „Baby, here we are” devine mantra unei aventuri magnetice, în care două persoane se lasă purtate de chimie și de ideea că viața e prea scurtă pentru ezitări. În doar câteva minute, rutina se transformă într-o poveste plină de pasiune, iar Madison Beer ne arată cât de electrizantă poate fi spontaneitatea – un reminder că uneori cele mai memorabile experiențe încep dintr-o simplă scânteie.

„Selfish” este un strigăt sincer al lui Madison Beer către un fost iubit care nu-și poate depăși propriile defecte. În versuri, ea povestește cum a investit aproape doi ani încercând să „coasă” la loc o relație frântă, petrecând chiar și Revelionul singură și întrebându-se „Ce-a fost în capul meu?”. Reproșurile curg – de la nopțile pierdute prin cluburi la minciunile repetate – iar eticheta de prea egoist revine obsesiv, ca un refren al dezamăgirii.

Piesa devine o lecție despre auto-respect și eliberare: poți iubi pe cineva, dar nu ești responsabil să-l repari. Madison își revendică puterea, trecând de la „ar fi trebuit să nu te iubesc” la „știam dintotdeauna că ești prea egoist” și își pune inima „la spital” doar ca să o recupereze mai puternică. „Selfish” îmbină vulnerabilitatea cu hotărârea, transformând o despărțire dureroasă într-un imn pop-R&B despre a-ți alege propriul bine înaintea ego-ului altcuiva.

Ce-ar fi dacă despărțirea ar fi un joc de cuvinte? „Good In Goodbye” este exact asta: un puzzle plin de englisme răsturnate în care Madison Beer își îngroapă fostul iubit sub propriile litere. Ea pune „over” în „lover” și „ex” în „next”, arătând că relația toxică s-a terminat și că adevărata victorie este libertatea ei.

Versurile descriu o poveste de dragoste devenită o scenă de „trădare și tantrumuri” care îi „ucid vibe-ul”. De la „ai sânge pe mâini” la „eu luam glonțul, tu țineai pistolul”, artista se eliberează de un partener ce aduce numai amărăciune. Repetiția refrenului accentuează că nu mai trebuie să caute cu lupa binele în „goodbye”. Lecția finală: uneori, cuvântul „goodbye” conține mai mult good decât bye atunci când spui „adio” unui iubit toxic și spui „bun venit” iubirii de sine.

Baby de Madison Beer es un coqueteo descarado que combina sensualidad y autoconfianza. La cantante se planta frente a su pareja con un mensaje muy claro: “me deseo, te deseo y sé que no podrás resistirte”. Entre textos nocturnos y fantasías que pintan su cuerpo en los labios del otro, Madison convierte la tentación en un juego de poder donde ella dicta las reglas. Cada verso sube la temperatura con comparaciones dulces —“¿es que mi sabor es de caramelo?”— y promesas de placer que valen hasta vaciar el banco.

Más allá del tono provocador, la canción celebra el empoderamiento femenino: ella sabe lo que quiere, se siente increíble en su propia piel y reclama una conexión que esté a su altura. Invita a disfrutar el momento, a dejar la vergüenza fuera de la habitación y a entregarse a la química sin reservas… todo con un ritmo pop irresistible que hace casi imposible no volver por más.