Lithium dezvăluie, cu un amestec exploziv de chitare grunge și versuri aparent haotice, lupta interioară a naratorului între euforie și disperare. Titlul face trimitere la medicamentul folosit pentru tulburarea bipolară, iar piesa alternează constant între stări de „sunt atât de fericit” și „sunt atât de singur”. Prietenii pe care îi găsește „în capul lui”, oglinzile sparte și repetatul „I’m not gonna crack” descriu încercarea de a-și păstra controlul într-un vârtej emoțional. În același timp, aprinderea lumânărilor și „găsirea lui Dumnezeu” sugerează căutarea unui sens sau a unei ancore spirituale, chiar dacă aceasta pare mai degrabă o soluție de moment.
Rezultatul este un portret sincer și brut al fragilității psihice: un protagonist care pendulează între dorința de conexiune și izolarea autoimpusă, între impulsuri carnale și voința de a nu „ceda”. „Lithium” nu oferă răspunsuri simple, ci invită ascultătorul să simtă fiecare contrast și să reflecteze asupra propriei reziliențe în fața haosului interior.