„Zombie” ne aruncă direct în inima conflictului nord-irlandez: un strigăt rock împotriva terorii care a răpit vieți nevinovate și a transformat suferința în rutină. Dolores O’Riordan cântă despre un copil ucis într-un atentat din 1993 și despre mamele rămase cu „inima frântă”, amintind că violența bântuie Irlanda de la 1916 încoace. Repetiția cuvintelor „tancuri, bombe, pistoale” face ca refrenul „Zombie” să sune ca o alarmă care nu încetează, subliniind cât de anesteziați au devenit oamenii când aud despre noi atacuri.
Metafora „zombie” îi vizează pe cei care perpetuează ura: ființe vii, dar cu inima și mintea amorțite, prinse într-un cerc vicios de răzbunare. Piesa întreabă direct „Ce e în capul vostru?” și provoacă ascultătorul să își păstreze empatia, refuzând să devină parte dintr-o mulțime care acceptă tăcut violența. Rezultatul este un manifest tulburător, dar și un îndemn la trezire colectivă: nu lăsa conflictul să te transforme într-un zombie.