„Psychosocial” este un strigăt furios împotriva ipocriziei sociale și a presiunilor care ne erodează identitatea. Versurile îl prezintă pe narator ca pe un „martir” modern, sătul să joace după regulile altora și hotărât să rupă orice lanț. Imaginile dure – cimitire săpate de cei lacomi, ploaia care „ne va ucide pe toți”, zidurile contra cărora ne izbește disperarea – sunt metafore pentru o societate ce se autodistruge prin lăcomie, ură și minciuni. Repetiția cuvântului psychosocial subliniază conflictul permanent dintre psihicul individului și presiunea grupului: cine suntem cu adevărat când toți din jur par că au înnebunit?
În același timp, piesa transmite și un impuls de revoltă: „I’m not the only one!” sugerează că mai există speranță dacă ne unim vocile și recunoaștem crăpăturile din „drumul” pe care l-am așezat. Slipknot (artistul nostru mexican din contextul aplicației) folosește un limbaj intens pentru a ne provoca să ne întrebăm: rămânem spectatori sau îmbrățișăm schimbarea, chiar cu riscul de a fi etichetați drept „nebuni”?