Anema e core este o expresie napolitană care înseamnă „suflet și inimă”. Este o declarație profundă de iubire și devotament total, specifică culturii și muzicii din Napoli.
În contextul cântecului, artista își dedică iubirea „anema e core”, adică cu toată ființa ei, cu pasiune și sinceritate absolută. Este o expresie poetică și intensă, care subliniază profunzimea sentimentelor sale.
Serena Brancale ne aduce o piesă plină de pasiune, un amestec de dorință și libertate. Melodia te poartă pe străzile Italiei, cu gândul la persoana iubită, "Ti penso tra le vie" [Mă gândesc la tine pe străzi], și la urmele lăsate de bărci pe mare. Este un îndemn la a trăi clipa, "Carpe diem", și la a nu mai asculta minciunile de ieri. Artista își descrie sufletul cântând, ca o cămașă albă ce flutură pe ea, o imagine plină de lejeritate și puritate.
Ea visează la o noapte magică, în care ei doi vor fi ca niște "stele de cinema italoamerican" și își dorește un sărut într-un "taxi cabrio", un sărut care "s'ha dda vedé" [trebuie să se vadă]. Refrenul, "Anema e core" [Suflet și inimă], este o dedicație profundă, o declarație de iubire totală. Serena se întreabă retoric dacă sună "neomelodico" (un gen muzical popular în sudul Italiei, adesea asociat cu teme romantice intense), dar nu-i pasă, pentru că dedică totul acestei iubiri. Ea își dorește să danseze salsa, "Tipo soli, soli sulla Rambla" [Singuri, singuri pe Rambla], o imagine a intimității și a libertății. Cântecul atinge și tema alegerilor în viață, întrebând "Cosa vuoi davvero, soldi o libertà?" [Ce vrei cu adevărat, bani sau libertate?], sugerând că eleganța, la fel ca jazz-ul, vine din profunzime. La final, ea subliniază legătura lor unică, "Pccè i' e tè simmo na cosa sola / Simmo du facce della stessa luna" [Pentru că eu și tu suntem un singur lucru / Suntem două fețe ale aceleiași luni], o metaforă frumoasă pentru unitatea lor.