În I DON'T WANNA BE LIKE YOU, tânărul australian Ruel își deschide umbrela emoțională sub un cer plin de nori și tunete imaginare. Versurile folosesc prognoza meteo ca metaforă pentru un val de energii negative: zâmbete întunecate, cuvinte mari dar fără poezie, dramă la fiecare pas. Artistul observă spectacolul, dar refuză să rămână prins în el; declară că nu va ajunge nicăieri „ținându-i mâna” persoanei care încearcă să îl controleze și să îi dicteze ritmul.
Refrenul repetitiv I don't wanna be like you devine o mantră de autoafirmare. Ruel își revendică independența, acceptă că trebuie să fie răbdător cu propriul proces și trasează limite clare, chiar dacă asta presupune să plece „tu cu prietenii tăi cu tot”. Piesa transmite un mesaj puternic despre ruperea de influențe toxice și curajul de a-ți construi propria identitate - perfectă pentru oricine învață cum să spună un „nu” sănătos atunci când este nevoie.