Castiço înseamnă „pur” sau „autentic”, dar are o nuanță specială, referindu-se la ceva care este tipic sau caracteristic unui loc sau unei origini, fără influențe externe.
În contextul cântecului, versul „o meu fado é castiço, é mestiço” este foarte interesant. Aici, „castiço” este folosit alături de „mestiço” (metis), creând un contrast poetic care subliniază identitatea complexă a naratorului, formată din rădăcini pure și diverse amestecuri culturale.
„Quem Me Vê” por Os Quatro E Meia, cu Luís Trigacheiro, este o cântec despre cât de multă familie încape într-un singur om. Versul „Quem me vê não sabe bem de verdade quem eu sou” [Cine mă vede nu știe prea bine cine sunt cu adevărat] deschide ideea: chipul și felul de a fi al naratorului poartă urmele mai multor generații. El vede în propria privire ochii mamei, moșteniți de la bunic, iar în comportamentul său îl recunoaște pe tatăl său și pe strămoșii dinaintea lui.
Partea mea preferată este „Sou um pouco da essência de tanta gente, sou mistura de tanta coisa diferente” [Sunt câte puțin din esența atâtor oameni, sunt un amestec de atâtea lucruri diferite]. „Fado” înseamnă aici și destin, și trimite la fado, genul muzical portughez, iar „castiço” sugerează ceva autentic, cu rădăcini locale; „mestiço” spune direct că identitatea lui este amestecată. În adâncul acestei moșteniri apare „a serra do avô do meu avô” [muntele bunicului bunicului meu], alături de strămoșul care „andou de terra em terra e guerra em guerra” [a mers din ținut în ținut și din război în război]. Nu este nevoie ca cineva să-i cunoască toată povestea ca să vadă că el este „muito, muito mais” [mult, mult mai mult] decât părinții săi: este suma unor vieți, drumuri și alegeri care au început cu mult înainte să se nască.