"Sliver" de la Nirvana este o felie de viață, o poveste simplă și surprinzător de relatabilă spusă din perspectiva unui copil. Imaginați-vă scena: părinții pleacă la un concert și îl lasă pe micuțul Kurt la bunici. Ceea ce ar trebui să fie o seară liniștită se transformă într-o mică dramă plină de anxietate. Prin versuri simple, cântecul descrie protestele copilului, cina pe care abia o poate mesteca și un mic accident cu bicicleta. Refrenul, un strigăt repetat la nesfârșit, "Grandma, take me home" (Bunico, du-mă acasă), devine o mantră a disconfortului și dorinței de a fi înapoi în spațiul familiar și sigur de acasă.
Deși povestea este plină de momente banale, Nirvana reușește să surprindă perfect sentimentul copleșitor de înstrăinare pe care un copil îl poate simți. Totul se termină cu bine: după înghețată și un pui de somn în fața televizorului, se trezește în brațele mamei sale, simțindu-se în siguranță. Dar, în stilul caracteristic Nirvana, piesa se încheie cu o replică neașteptată: "I wanna be alone" (Vreau să fiu singur). Acest final ironic adaugă o nouă dimensiune, sugerând poate o tranziție de la nevoia de confort la dorința de independență sau pur și simplu o notă de angoasă specifică trupei.