„Bandaids” este confesiunea plină de autocritică şi umor amar a lui Katy Perry despre o relaţie în care pansamentele nu mai fac faţă unei inimi frânte. Versurile scot la iveală o rutină dureroasă: partenerul „era acolo, dar nu era”, iar ea a încercat orice „tratament” – de la scăderea aşteptărilor la justificări forţate – doar ca să nu piardă ce aveau. Imaginea plasturilor aşezaţi pe o rană adâncă simbolizează soluţiile superficiale care nu vindecă, ci doar amână inevitabilul.
Cu toate acestea, cântecul nu este doar despre dezamăgire. Katy aminteşte de „partea luminoasă” şi declară că, dacă ar lua-o de la capăt, ar iubi din nou la fel, semn că fiecare moment frumos a meritat suferinţa de după. „Bandaids” devine astfel o lecţie despre limitele răbdării, dar şi despre puterea amintirilor frumoase care ne fac să acceptăm chiar şi cele mai dureroase finaluri.