**“Unsteady” este ca un jurnal sonor al unei zile în care anxietatea îți joacă feste și simți că pământul fuge de sub picioare. Gracie Abrams își descrie momentele de izolare (“mă simt ca o insulă”), panica ce apare din senin și tendința de a-i ține pe toți la distanță, de teamă că va fi rănită. Refrenul repetă „I’m so unsteady” pentru a ilustra acea stare instabilă în care îți învinovățești propriile reacții și crezi că totul este “vina ta”.
Prin versuri simple, dar tăioase, artista punctează cum cuvintele pot “tăia mai adânc”, cum oglinda arată uneori un “străin” și cum liniștea din tavan poate fi mai zgomotoasă decât orice petrecere. Piesa vorbește despre nesiguranță, frica de oameni și căutarea unei ancora interioare. Mesajul? Vulnerabilitatea nu trebuie ascunsă; recunoașterea ei este primul pas spre echilibru.**