„All My Affection” este o declarație curajoasă de devotament total. Versurile îl arată pe Calum Hood într-un moment de vulnerabilitate maximă: el se autodescrie ca „câine” și „preș de ușă”, sugerând cât de mic se simte în fața persoanei iubite. De aici pornește o pledoarie pentru un refugiu comun, un „adăpost” unde singura lui avere rămasă este afecțiunea. Imaginile unei „case aglomerate pline de nimeni” și ale timpului irosit scot în evidență singurătatea care îl împinge să ofere tot ce are, chiar și ultimul strop de sine.
Piesa devine astfel o imnă a iubirii necondiționate. Refrainul repetitiv „All my affection, it will always be there” subliniază promisiunea unui sentiment inepuizabil, care nu cere nimic în schimb decât șansa de a rămâne aproape. Fiecare cerere de a fi „lăsat în casă” sau „chemat de pe stradă” este o rugăminte pentru acceptare și siguranță emoțională, iar speranța că momentul nu se va sfârși niciodată adaugă piesei o notă de optimism cald și reconfortant.