„Where The Streets Have No Name” ne invită să ne imaginăm un loc magic, dincolo de hărți și adrese, unde barierele sociale dispar, iar oamenii se pot regăsi liberi, egali și plini de speranță. Versurile lui Bono, cântărețul trupei irlandeze U2, vibrează de dorința de a „alerga”, „ascunde” și „dărâma pereții” care ne limitează; el visează la lumina soarelui, la un colț de lume în care dragostea nu este „construită și apoi arsă” de prejudecăți și conflicte. Imaginile de praf care se risipește și ploaie otrăvită subliniază contrastele dintre agitația orașului și liniștea vastului deșert, sugerând că adevărata libertate se găsește numai atunci când renunțăm la etichetele care ne separă.
Cântecul este în același timp o rugăciune urbană și o declarație de iubire: „When I go there, I go there with you, it’s all I can do”. Mesajul este simplu și profund: putem înfrunta „inundațiile” și „vântul” vieții atâta timp cât ne sprijinim unii pe alții în încercarea de a ajunge la acele „străzi fără nume”. Melodia devine, astfel, un imn al evadării din conformism, un apel la compasiune și unitate, propunându-ne să lăsăm în urmă granițele vizibile sau invizibile și să ne construim propriul spațiu de lumină, speranță și iubire autentică.