„So Long, London” este o scrisoare de adio adresată atât unui oraș plin de amintiri, cât și unei iubiri care nu a mai putut fi resuscitată. Prin imagini ca „lumini de feribot prin ceață” sau „două morminte, un singur pistol”, Taylor Swift povestește efortul ei istovitor de a ține în viață o relație rece, în timp ce își vede partenerul tot mai „drift-ing away”. Ea a dus „povara rupturii” în spate până când oasele i-au înghețat, apoi a realizat că dragostea nu poate fi salvată unilateral. Melodia surprinde perfect conflictul dintre loialitate și nevoie de libertate, în decorul londonez ce devine simbol al tristeții acumulate.
În al doilea act, protagonista hotărăște să-și „descâlcească” literal și metaforic „cusăturile” care o legau de trecut. Observăm cum furia se împletește cu regretul – ea a oferit „tinerețea gratis”, iar el a adus doar „tăcere și resentimente”. Totuși, printre nori răsare speranța: artista simte „culoarea revenind în obraz” și își promite că, după „un moment de soare cald”, va găsi pe cineva care chiar vrea să fie acolo. Piesa devine astfel un imn despre recuperarea propriei identități, lăsând în urmă un oraș, o iubire și o durere care au durat… so long, London.