Am tunetul în oase
_____
Am necazul în suflet
_____
Mă înec în lacrimi, ochii-mi erau prea mândri să plângă
_____
Te aud că bați la ușa mea
_____
Dar nu mai pot s-o deschid
_____
Fiindcă inima asta e pe jumătate plină de ploaie și se ridică
_____
Uneori tot ce poți e doar să supraviețuiești
_____
Acum nu pot să te trec cu barca
_____
Acum nu pot să te trec cu barca
_____
Sunt prea ocupată să construiesc un pod
_____
Acum nu pot să-ți arunc o frânghie
_____
Acum nu pot să-ți arunc o frânghie
_____
Sunt prea ocupată să încerc să trăiesc
_____
Am fost o nebună că m-am agățat
_____
Am fost o proastă crezând că-s puternică
_____
Am fost o proastă din dragoste și voi mai fi iar
_____
De îndată ce ploaia se oprește
_____
De îndată ce găsesc un loc mai sus
_____
O să fiu ca nouă, dar nu-ți pot spune când
_____
Așa că tot aprinde chibrituri până atunci
_____
Fiindcă acum nu pot să-ți aprind o flacără
_____
Nu pot să-ți aprind o flacără acum
_____
Sunt prea ocupată să văd lumina
_____
Nu te pot ridica acum
_____
Nu te pot ridica acum
_____
Sunt prea ocupată să încerc să zbor
_____
Așa că lasă ancora, lasă lanțul
_____
Nu întinde mâna spre mine și nu-mi striga numele
_____
Scutură trecutul și, iubire, înoată spre țărm
_____
Trimite-mi un sărut în vânt și speră la ce-i mai bun
_____
Dorește ce vrei și ia ce primești
_____
Fă ce vrei, dar nu te mai pot salva
_____
Am tunetul în oase
_____
Am necazul în suflet
_____
Mă înec în lacrimi, ochii-mi erau prea mândri să plângă
_____
Nu pot să șoptesc o rugăciune acum
_____
Nu pot să șoptesc o rugăciune acum
_____
Sunt prea ocupată, iubire, să-mi iau rămas-bun
_____
Lasă ancora, lasă lanțul
_____
Nu întinde mâna spre mine și nu-mi striga numele
_____
Scutură trecutul și, iubire, înoată spre țărm
_____
Trimite-mi un sărut în vânt și speră la ce-i mai bun
_____
Dorește ce vrei și ia ce primești
_____
Fă ce vrei, dar nu te mai pot salva
_____
Fă ce vrei, dar nu te mai pot salva
_____
Fă ce vrei, dar nu te mai pot salva