Am tunetul în oase
Am necazul în suflet
Mă înec în lacrimi, ochii-mi erau prea mândri să plângă
Te aud că bați la ușa mea
Dar nu mai pot s-o deschid
Fiindcă inima asta e pe jumătate plină de ploaie și se ridică
Uneori tot ce poți e doar să supraviețuiești
Acum nu pot să te trec cu barca
Acum nu pot să te trec cu barca
Sunt prea ocupată să construiesc un pod
Acum nu pot să-ți arunc o frânghie
Acum nu pot să-ți arunc o frânghie
Sunt prea ocupată să încerc să trăiesc
Am fost o nebună că m-am agățat
Am fost o proastă crezând că-s puternică
Am fost o proastă din dragoste și voi mai fi iar
De îndată ce ploaia se oprește
De îndată ce găsesc un loc mai sus
O să fiu ca nouă, dar nu-ți pot spune când
Așa că tot aprinde chibrituri până atunci
Fiindcă acum nu pot să-ți aprind o flacără
Nu pot să-ți aprind o flacără acum
Sunt prea ocupată să văd lumina
Nu te pot ridica acum
Nu te pot ridica acum
Sunt prea ocupată să încerc să zbor
Așa că lasă ancora, lasă lanțul
Nu întinde mâna spre mine și nu-mi striga numele
Scutură trecutul și, iubire, înoată spre țărm
Trimite-mi un sărut în vânt și speră la ce-i mai bun
Dorește ce vrei și ia ce primești
Fă ce vrei, dar nu te mai pot salva
Am tunetul în oase
Am necazul în suflet
Mă înec în lacrimi, ochii-mi erau prea mândri să plângă
Nu pot să șoptesc o rugăciune acum
Nu pot să șoptesc o rugăciune acum
Sunt prea ocupată, iubire, să-mi iau rămas-bun
Lasă ancora, lasă lanțul
Nu întinde mâna spre mine și nu-mi striga numele
Scutură trecutul și, iubire, înoată spre țărm
Trimite-mi un sărut în vânt și speră la ce-i mai bun
Dorește ce vrei și ia ce primești
Fă ce vrei, dar nu te mai pot salva
Fă ce vrei, dar nu te mai pot salva
Fă ce vrei, dar nu te mai pot salva