Ți-aduci aminte că ți-am povestit
_____
Cum, înainte s-o aud din gura ta
_____
Numele meu îmi lovea mereu urechile
Ca un sunet atât de groaznic
_____
Și sufletul, dacă așa vrei să-i spui
Aliat incomod al trupului
_____
Se simțea fără nume ca un râu nedescoperit sub pământ
_____
Iar prima dată când m-ai sărutat
_____
Am golit de tot Râul Lethe
_____
Liffey ar fi fost totuși mai blând cu stomacul meu
_____
Dar ai rostit o muzică nouă, grăbită
_____
Care a mers atât de departe încât să-mi aline sufletul
_____
Așa cum era și cum va fi mereu
_____
O parte din mine trebuie să fi murit
_____
Prima dată când mi-ai spus baby
_____
Și o parte din mine a prins viață
_____
Prima dată când mi-ai spus baby
_____
Zilele astea cred că îmi datorez viața
_____
Florilor lăsate aici de mama mea
_____
Nu-i așa că-i tipic lor, să-ți dăruiască iar viață
_____
Viața asta trăită mai mult sub pământ
_____
Neștiind nici de vedere, nici de sunet
_____
Până când se întinde spre lumina soarelui
_____
Doar ca să fie smulsă de tulpină
_____
Simțind abia acum că moare
_____
Uscându-se, apoi înecându-se orbește
_____
Înflorind în toate culorile
_____
În clipele care i-au rămas
_____
Ca să împartă locul cu lucruri vii simple
_____
Dar luptând, ca toată creația
Împotriva absenței de sine
_____
O parte din mine trebuie să fi murit
_____
De fiecare dată când mi-ai spus baby
_____
O parte din mine tot a rămas vie
_____
De fiecare dată când m-ai strigat
_____
De fiecare dată când m-ai strigat
Orice te ține prin preajmă
Orice te ține prin preajmă
_____
Ultima dată s-a rostit cu voce tare
_____
Genialitatea perfectă a mâinilor și gurilor noastre a fost șocată
_____
Până la resemnare, pe măsură ce cearta scădea
_____
Când eram mic obișnuiam să mă întreb
_____
Există limite pentru vreo goliciune?
_____
Vino la mine, când a fost ultima dată?
_____
O parte din mine trebuie să fi murit
_____
Ultima oară când mi-ai spus baby
_____
Dar o parte din mine a prins viață
_____
Ultima oară când mi-ai spus baby