Ți-aduci aminte că ți-am povestit
Cum, înainte s-o aud din gura ta
Numele meu îmi lovea mereu urechile
Ca un sunet atât de groaznic
Și sufletul, dacă așa vrei să-i spui
Aliat incomod al trupului
Se simțea fără nume ca un râu nedescoperit sub pământ
Iar prima dată când m-ai sărutat
Am golit de tot Râul Lethe
Liffey ar fi fost totuși mai blând cu stomacul meu
Dar ai rostit o muzică nouă, grăbită
Care a mers atât de departe încât să-mi aline sufletul
Așa cum era și cum va fi mereu
O parte din mine trebuie să fi murit
Prima dată când mi-ai spus baby
Și o parte din mine a prins viață
Prima dată când mi-ai spus baby
Zilele astea cred că îmi datorez viața
Florilor lăsate aici de mama mea
Nu-i așa că-i tipic lor, să-ți dăruiască iar viață
Viața asta trăită mai mult sub pământ
Neștiind nici de vedere, nici de sunet
Până când se întinde spre lumina soarelui
Doar ca să fie smulsă de tulpină
Simțind abia acum că moare
Uscându-se, apoi înecându-se orbește
Înflorind în toate culorile
În clipele care i-au rămas
Ca să împartă locul cu lucruri vii simple
Dar luptând, ca toată creația
Împotriva absenței de sine
O parte din mine trebuie să fi murit
De fiecare dată când mi-ai spus baby
O parte din mine tot a rămas vie
De fiecare dată când m-ai strigat
De fiecare dată când m-ai strigat
Orice te ține prin preajmă
Orice te ține prin preajmă
Ultima dată s-a rostit cu voce tare
Genialitatea perfectă a mâinilor și gurilor noastre a fost șocată
Până la resemnare, pe măsură ce cearta scădea
Când eram mic obișnuiam să mă întreb
Există limite pentru vreo goliciune?
Vino la mine, când a fost ultima dată?
O parte din mine trebuie să fi murit
Ultima oară când mi-ai spus baby
Dar o parte din mine a prins viață
Ultima oară când mi-ai spus baby