Ți-am spus lucruri pe care n-am spus niciodată
Ești băiatul de aur și cel mai mare regret al meu
Așa că-mi reduc pierderile și țin sentimentele la distanță
Erai totul dintr-o dată, până la stingerea pe negru
Ți-am luat înapoi țigările și poeziile
Erai în mâinile mele, acum ești pe tavanul meu
Te recunosc oamenii în barul din cartier
Băieții beți și fetele luminate de stele
Ei se agață de bucăți din tine
Le dai câteva? Îți place?
Te panichezi sau te întristezi?
Pleci acasă sau exagerez eu?
Ieri m-am oprit și am ales varianta sigură
În loc să vin direct la tine să spun
N-o spun serios, plus că te-ai schimbat
Nu mult, dar suficient cât să arunc totul
Am pierdut un an, ciudat
Am compus o sută de feluri să-ți spun
Hei, dacă aș fi luat apelul tău ca mai mult decât un apel?
Ca scrisul de pe pereți, tu ai ridicat cușca asta
Mi-a dispărut culoarea din față, îți e frică că-s nebună
Halucinație, rușine, vină, durere, mai multă durere
Ți-am spus lucruri pe care n-am spus niciodată
Pentru oricine altcineva, le regret
Dar îmi fac bagajul și exersez plecarea
Erai totul dintr-o dată, până la stingerea pe negru
Până când strălucirea galbenă s-a întristat puțin
Eram cu tine în mâini, dar tu ești bun la plecat