Ochiul ceţos al muntelui de sub noi
Veghează cu grijă sufletele fraţilor mei
Iar dacă cerul va fi umplut cu
Continuă să veghezi asupra fiilor lui Durin
Dacă totul va sfârşi în foc
Atunci ar trebui să ardem toţi împreună
Priveşte flăcările urcând sus
Privi flăcările arzând arămiu
Iar dacă va fi să murim în noaptea asta
Ar trebui să murim cu toţii împreună
Pregătiţi-vă, aşa cum o facem şi noi
Privi flăcările arzând arămiu
Pustiirea se aşterne peste cer
Şi sper să-ţi aminteşti de mine
Cu siguranţă voi face la fel
Închişi în sălile muntelui, noi
Ne-am apropiat prea mult de flacără
Privi flăcările arzând arămiu
Pustiirea se aşterne peste cer
Şi sper să-ţi aminteşti de mine
Iar dacă noaptea arde
Căci dacă întunericul revine atunci
Iar când cerul se prăbuşeşte
Se izbeşte de acest oraş pustiu şi
Cu acea umbră pe pământ eu
Îmi aud oamenii ţipând
Ştii, am văzut un oraş mistuit de foc
Simt căldura pe pielea mea
Şi văd foc arzând arămiu pe coasta muntelui