Ziceam, îmi amintesc când stăteam
În curtea guvernamentală din Trenchtown
Oba, ob-servând ipocriții
Cum se amestecau cu oamenii buni pe care-i întâlneam
Prieteni buni am avut, prieteni buni am pierdut
În acest viitor luminos nu-ți poți uita trecutul
Așa că usucă-ți lacrimile, zic
Aici, micuțo dragă, nu vărsa lacrimi
Ziceam, ziceam, ziceam, îmi amintesc când stăteam
În curtea guvernamentală din Trenchtown
Și apoi Georgie aprindea focul
Lemn de foc ardea nopțile
Apoi găteam terci de mălai
Din care voi împărți cu tine
Picioarele-mi sunt singura trăsură
Așa că trebuie să merg mai departe
Totul va fi bine
Totul va fi bine
Totul va fi bine
Așa că, femeie, nu plânge
Nu, nu, femeie, nu, femeie, nu plânge
Surioara mea, nu vărsa lacrimi