„Before It Gets Bad” este ca o călătorie printr-un vis în care trecutul, prezentul și frica de viitor se amestecă. Madeline The Person își urmărește versiunea de copil prin casa copilăriei și simte simultan liniște și groază: un simbol al modului în care amintirile pot fi mângâietoare, dar și apăsătoare. Versurile dezvăluie dorința de a găsi o bucată din sine în fiecare persoană întâlnită și nostalgia unor „lumi” care nu îi mai aparțin, totul pigmentat cu imagini onirice, aproape cinematografice.
În același timp, piesa este un strigăt de ajutor împotriva anxietății sociale. Refrenul – „Somebody drive me home… before it gets bad” – arată nevoia urgentă de sprijin atunci când „oasele” îi tremură de panică și singurătate. Artista descrie senzația de a rămâne ultima la petrecere, de a căuta „colțuri sigure” într-o încăpere străină, temându-se că tristețea va deveni prea grea de purtat. Până la urmă, singura soluție pare a fi curajul de a-și striga emoțiile cu voce tare. Cântecul devine astfel un reminder că a cere ajutor înainte să fie prea târziu este un act de forță, nu de slăbiciune.