Am alergat după mine, cea mai tânără, prin prima mea casă, într-un vis aseară
Era liniștit și îngrozitor
Ca aproape totul pentru mine, eu
Mă trezesc refăcând pași pe care nu i-am făcut niciodată
Îmi amintesc lumi care nu-s ale mele
Găsesc câte o bucată din mine în fiecare persoană pe care o întâlnesc
Așa că mă întreb ce-o să găsesc în tine
Și am tendința să devin isterică
Să vină cineva înainte să devină rău
Nimeni nu vrea să audă visul pe care tocmai l-am avut
Nu știu altfel să-ți spun că sunt tristă
Caut siguranță în colțurile unor camere pe care nu le cunosc
Toată lumea a plecat acasă
Și cineva a uitat să-mi spună
Asta trebuie să fie unul dintre cele mai triste bancuri
Petrecerea se stinge și mă uit în jur
Și nu e nimeni acolo să mă înțeleagă greșit
Și am tendința să devin isterică
Să vină cineva înainte să devină rău
Nimeni nu vrea să audă visul pe care tocmai l-am avut
Nu știu altfel să-ți spun că sunt tristă
Atât de rău încât nu simt podeaua
Atât de rău încât nu găsesc ușa
O să trebuiască să ies singură
Când deja nu mai pot ignora
Nimeni nu mă aude, așa că
O să-mi găsesc curajul să strig
Să vină cineva înainte să devină rău