Sunt singurul pe care-l știu
Purtându-mi războaiele în spatele feței și deasupra gâtului
Umbrele vor țipa că sunt singur
A-a-a am o migrenă
Și durerea mea variază în sus, în jos, și-n lături
Mulțumesc lui Dumnezeu că-i vineri
Căci vinerile vor fi mereu mai bune ca duminicile
Căci duminicile sunt zilele mele de sinucidere
Nu știu de ce par mereu atât de sumbre
Furtuni, nori, zăpadă, și-o burniță ușoară
Fie că-i vremea sau scrisorile de lângă patul meu
Uneori moartea pare mai bună decât migrena din capul meu
Să se spună ce reprezintă durerea de cap
Sunt eu apărându-mă în suspans
Sunt eu suspendat într-un test fără apărare
Testat de un examinator nemilos
Care-i reprezentat cel mai bine de gândurile mele deprimante
Nu am blocajul scriitorului
Scriitorul din mine doar urăște ceasul
Nu mă lasă să dorm, cred c-am să dorm când voi fi mort
Și uneori moartea pare mai bună decât migrena din capul meu
Sunt singurul pe care-l știu
Purtându-mi războaiele în spatele feței și deasupra gâtului
Umbrele vor țipa că sunt singur
Dar știu c-am ajuns până aici, puștiule
Nu sunt atât de bine pe cât par, iartă-mă
Că țip, îți spun că grădini verzi
Nu sunt ce crește-n psihicul meu, e un alt eu
Un eu dificil de a fi, nu mai devorați copacii
Îngheață imaginea, te rog, lasă-mă să pictez un portret mental
Ceva ce n-o să uiți, e totul despre fruntea mea
Și cum e o ușă ce ține-n frâu conținutul
Ce face conținutul Cutiei Pandorei să pară non-violent
În spatele pleoapelor mele sunt insule de violență
Mintea mea e un naufragiu
Ăsta-i singurul tărâm pe care mintea mea l-a putut găsi
Nu știam că e o insulă atât de violentă
Plină de tsunami-uri, lei sinucigași, turbați
Încearcă să mă mănânce, cu sânge șiroind pe bărbia lor
Și știu că pot să lupt sau pot lăsa leul să câștige
Încep să adun ce arme pot găsi
Căci uneori ca să rămâi în viață trebuie să-ți ucizi mintea
Sunt singurul pe care-l știu
Purtându-mi războaiele în spatele feței și deasupra gâtului
Umbrele vor țipa că sunt singur
Dar știu c-am ajuns până aici, puștiule
Și voi spune că ar trebui să ne luăm o zi să ne desprindem
De toată durerea pe care creierul nostru a creat-o
Jocul nu se joacă de unul singur
Și voi spune că ar trebui să luăm un moment și să-l păstrăm
Și să-l ținem înghețat și să știm că
Viața are o nuanță de speranță
Și voi spune că ar trebui să ne luăm o zi să ne desprindem
De toată durerea pe care creierul nostru a creat-o
Jocul nu se joacă de unul singur
Și voi spune că ar trebui să luăm un moment și să-l păstrăm
Și să-l ținem înghețat și să știm că
Viața are o nuanță de speranță
Sunt singurul pe care-l știu
Purtându-mi războaiele în spatele feței și deasupra gâtului?
Umbrele vor țipa că sunt singur
Dar știu c-am ajuns până aici, puștiule