Sunt kilometri de pământ în fața noastră
Și murim cu fiecare pas pe care-l facem
Murim cu fiecare suflare
Spatele unui străin e tot ce văd
E doar la câțiva pași în fața mea
Și toți privesc în stânga și-n dreapta uneori
Nimeni nu se mai uită-n sus
Că s-ar putea să-ți intre un strop de ploaie în ochi
Și Doamne ferește, să te vadă plângând
În timp ce intrăm în rând
Și cam pe vremea asta în fiecare an
Șirul va merge la pontonul de la ocean
Și va păși direct în mare
Pe când ne apropiem de capătul pământului
Și mormintele noastre din ocean sunt chiar după nisip
Mă întreb, de ce
Apoi, cu coada ochiului
Văd o navă spațială pe cer
Și aud o voce în capul meu
Apoi prețul războiului va începe
În capul meu, cu cealaltă parte din mine
Și cei ce mărșăluiesc fără emoții vor scanda fraza
Șirul ăsta e singura cale
Și apoi o pornesc pe nisip
Ochii mei sunt ațintiți spre capătul pământului
Dar din nou vocea din capul meu
Spune, mai bine urmează-mă
Nu mai vreau să mărșăluiesc aici
Îmi dau seama că șirul ăsta e mort
Așa că pe tine te voi urma
Așa că apoi mă pui înapoi la locul meu
Ca să pot începe o altă zi
Și încă o dată, voi fi