Sunt nervos când stau în picioare
Mă sufoc în situația asta
Taie-ne, întinde-ne
Așază fibrele una lângă alta
Și vei începe să înțelegi
Mm-mm știu că s-a terminat
Mă sufoc în situația asta
Autosabotajul e o dulce poveste de iubire
Se pare că tot ce valorez e cât pot eu să îndur
Cu cât pricep mai repede că durerea e doar un intermediar
Nu văd voluntari care să-mi gireze fricile
Singur, o să-mi schimbi situația
Știu că trebuie să mă mișc chiar acum
Pentru că știu că s-a terminat
Ca o așchie mică îngropată în piele
Altul ți-o poate scoate, dar când ai acul
Doare un pic mai puțin și chiar poți s-o împingi mai adânc
Când corpul țipă, ai încredere că mintea ascultă
Ca o siluetă pe care abia o vezi
Ca o umbră proiectată pe pământul unde, în cele din urmă
Vei zăcea pentru totdeauna, dar ziua continuă, iar soarele alunecă în spatele tău
Crești mai înalt, mai îndrăzneț, mai puternic, iar retrovizoarea doar te orbește