Încercai să mă slăbești, să mă dobori
Ne sărutam rezemați de garduri și de pereți
Cred că acum totul se aranjează
Pentru că mai e prea mult până-n weekend
Prea mult până mă înec în mâinile tale
Prea mult de când n-am mai fost un prost
Să plec din cartierul ăsta albastru
N-am știut niciodată că dragostea poate durea atât de plăcut
Fiindcă atunci când arăți așa
N-am dorit niciodată atât de tare
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești
Două inimi triste, blocate în mințile noastre rătăcite
Așa că putem profita la maxim de timpul ăsta inexistent?
Poți să mă faci să las în urmă demonii mei și bucățile mele frânte?
Pentru că mai e prea mult până-n weekend
Prea mult până mă înec în mâinile tale
Prea mult de când n-am mai fost un prost
Să plec din cartierul ăsta albastru
N-am știut niciodată că dragostea poate durea atât de plăcut
Fiindcă atunci când arăți așa
N-am dorit niciodată atât de tare
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești
Îmi faci inima să tremure
Să se îndoaie și să se frângă
Îmi faci inima să tremure
Să se îndoaie și să se frângă
Să plec din cartierul ăsta albastru
N-am știut niciodată că dragostea poate durea atât de plăcut
Fiindcă atunci când arăți așa
N-am dorit niciodată atât de tare
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești
Mă înnebunești, înnebunești, înnebunești