Tom Odell ne invită într-o călătorie emoțională plină de ploaie, miros de cafea la termos și drumuri grăbite spre o casă care nu mai e chiar acasă. Versurile descriu revederea a doi oameni ce poartă în bagaje o tăcere grea: întrebări politicoase („How you been?”), glume stângace, o bere pusă la rece și un chili pe foc, toate folosite ca scuze ca să nu deschidă adevăratele răni. Fiecare gest aparent banal – un zâmbet forțat, ochii țintiți spre șosea – arată cât de ușor evităm discuțiile care chiar contează.
În spatele acestei atmosfere cotidiene palpita tensiunea: ar putea fi momentul să clarificăm totul, dar experiența le spune că va fi „just another thing that we don't talk about”. Melodia surprinde perfect sentimentul britanic al emoțiilor puse pe „mute”, dar și universalul refren al relațiilor în care tăcerea apasă mai tare decât orice cuvânt rostit. Piesa devine astfel un reminder (și un imn) despre curajul de a vorbi, înainte ca lucrurile nespuse să ne conducă spre naufragiu.