„I Know” ne poartă prin culisele unei iubiri care a luat sfârșit doar în teorie. Vocea lui Tom Odell pendulează între amintiri calde – "Cold house, white light / Yellow lamps" – și conștientizarea lucidă că relația s-a terminat: „I know that it's all over”. Refrenul, repetat ca o incantație, descrie lupta interioară a cuiva care știe că nu ar trebui să sune, dar nu se poate abține; de fiecare dată când „fuge”, ajunge să „cadă” din nou în brațele fostei iubiri. Versurile pictează scene intime, de la părul ei care se ondulează în ploaie până la micile certuri ce se transformă inevitabil în împăcări, arătând cât de magnetică poate fi obișnuința și dorul.
În doar câteva minute, piesa surprinde cercul vicios al despărțirilor neterminate: promisiunea că „e gata” vs. tentația de a reînvia totul la primul impuls. Ritmul melancolic, pianul și vocea tremurată amplifică realismul versurilor, transformând melodia într-un portret sincer despre cum, uneori, inima refuză să asculte rațiunea. „I Know” devine astfel imnul celor prinși între trecut și prezent, care continuă să spere, să sune, să cadă – din nou și din nou.