„Mayday” de la canadienii Three Days Grace este ca un strigăt mut într-o lume paralizată de inerție. Versurile descriu o societate în care oamenii se lasă anesteziați de „influențe”, așteaptă la coadă pentru „drepturi și privilegii” și continuă să meargă înainte deși par „morți care încă n-au murit”. Imaginează-ți un avion plin de pasageri fără pilot, care refuză totuși să trimită semnalul de urgență „mayday”. Refuzul lor devine un act de rebeliune: nu vor să admită înfrângerea, chiar dacă realitatea se prăbușește în jur.
În spatele acestui refuz se ascunde o chemare la luciditate și la luptă. Piesa vorbește despre cum căutăm mereu „totul”, însă descoperim că „cu cât știi mai mult, realizezi că nu știi nimic”. Suntem puși în fața unei alegeri: fie ne lăsăm îngropați sub „visele” spulberate, fie ne agățăm de ultima fărâmă de voință și continuăm să rezistăm. „Mayday” nu transmite resemnare, ci un îndemn rock de a nu ridica mâinile, de a nu ne da bătuți, chiar și atunci când lupta pare fără sfârșit și supraviețuirea devine singurul obiectiv.