„Who’s Afraid Of Little Old Me?” este un strigăt teatral de luptă în care Taylor Swift își ia revanșa față de toți criticii, tabloidele și oamenii care au încercat să o „îmblânzească”. Ea își imaginează că sare de pe spânzurătoare, plutește pe stradă și intră în petreceri ca un sâcâitor „record scratch”, întrebând sarcastic: „Cine se teme de bătrâna eu?” Versurile abundă în imagini gotice – circ, galoși, azil – care transformă povestea într-un film de groază plin de umor negru. Mesajul? „Ați creat monstrul, acum trăiți cu el!”.
Dincolo de decor, piesa vorbește despre presiunea celebrității: cum reputația trebuie „păstrată cu orice preț”, cum zvonurile devin arme și cum aceeași lume care ridică un artist îl poate denigra. Taylor își asumă etichetele de „nebună” și „periculoasă”, le întoarce pe dos și le folosește ca scut de auto-protecție. Rezultatul este un imn al auto-împuternicirii: o invitație de a face pace cu propria ta „bestie” interioară și de a nu mai cere permisiunea nimănui să exiști. Cine se teme de „micuța” Taylor? Ar trebui să fie toți cei care au crezut că o pot reduce la tăcere.