„The Prophecy” este ca o scrisoare deschisă către destin: o Taylor Swift care își freacă mâinile pline de praf de stele, hotărâtă să convingă universul să îi mai dea o șansă la iubire. Între metafore cutezătoare – „lightning in a bottle”, „quicksand”, „wolf at the moon” – artista vorbește despre lupta cu o soartă care pare deja scrisă. Ea nu cere bani sau faimă, ci doar pe cineva care să îi împărtășească viața, dovadă că adevărata bogăție se măsoară în conexiuni, nu în monede.
Prin contrastul „lesser woman / greater woman”, Taylor își explorează propriile vulnerabilități și presiuni sociale: ar trebui să fie demnă și răbdătoare, dar, sincer, îi vine să urle la lună și să bată la ușa oricărui „zeu” disponibil pentru a rescrie profeția. Piesa oscilează între disperare și speranță, iar refrenul repetitiv – „Change the prophecy” – devine o mantră pentru oricine s-a simțit prins într-un scenariu prestabilit. Rezultatul este o baladă pop dramatică, dar și un reminder jucăuș că, uneori, „a greater woman” e cea care spune clar: „Hei, universule, hai să renegociem!”