E oare romantic că toate elegiile mele
_____
Nu-s făcută pentru toţi clonaţii ăştia cinici
_____
Vânătorii ăştia cu telefoane
_____
Du-mă la lacuri, unde toţi poeţii au mers să moară
_____
Eu n-am ce căuta acolo şi, iubitul meu, nici tu
_____
Vârfurile Windermere par locul perfect să plângi
_____
Pornesc la drum, dar nu fără muza mea
_____
Ce trebuia să treacă a săpat sub pielea mea
_____
În valuri de durere ce-ţi taie respiraţia
_____
Am ajuns prea departe ca să privesc vreun păcălici lăudăros
_____
Spunându-mi cât valorează cuvintele mele
_____
Du-mă la lacuri, unde toţi poeţii au mers să moară
_____
Eu n-am ce căuta acolo şi, iubitul meu, nici tu
_____
Vârfurile Windermere par locul perfect să plângi
_____
Pornesc la drum, dar nu fără muza mea
_____
Vreau aurore şi proză tristă
_____
Vreau să văd glicina crescând peste tălpile mele goale
_____
Că n-am mai mişcat de ani
_____
Şi te vreau chiar aici
_____
Un trandafir roşu a răsărit din pământ îngheţat
_____
Fără nimeni prin preajmă să-l posteze pe net
_____
În timp ce mă scald în bazine de la marginea stâncilor
_____
Cu iubirea mea dezastruoasă şi durerea de neclintit
_____
Du-mă la lacuri, unde toţi poeţii au mers să moară
_____
Eu n-am ce căuta acolo şi, iubitul meu, nici tu
_____
Vârfurile Windermere par locul perfect să plângi
_____
Pornesc la drum, dar nu fără muza mea