E oare romantic că toate elegiile mele
Nu-s făcută pentru toţi clonaţii ăştia cinici
Vânătorii ăştia cu telefoane
Du-mă la lacuri, unde toţi poeţii au mers să moară
Eu n-am ce căuta acolo şi, iubitul meu, nici tu
Vârfurile Windermere par locul perfect să plângi
Pornesc la drum, dar nu fără muza mea
Ce trebuia să treacă a săpat sub pielea mea
În valuri de durere ce-ţi taie respiraţia
Am ajuns prea departe ca să privesc vreun păcălici lăudăros
Spunându-mi cât valorează cuvintele mele
Du-mă la lacuri, unde toţi poeţii au mers să moară
Eu n-am ce căuta acolo şi, iubitul meu, nici tu
Vârfurile Windermere par locul perfect să plângi
Pornesc la drum, dar nu fără muza mea
Vreau aurore şi proză tristă
Vreau să văd glicina crescând peste tălpile mele goale
Că n-am mai mişcat de ani
Şi te vreau chiar aici
Un trandafir roşu a răsărit din pământ îngheţat
Fără nimeni prin preajmă să-l posteze pe net
În timp ce mă scald în bazine de la marginea stâncilor
Cu iubirea mea dezastruoasă şi durerea de neclintit
Du-mă la lacuri, unde toţi poeţii au mers să moară
Eu n-am ce căuta acolo şi, iubitul meu, nici tu
Vârfurile Windermere par locul perfect să plângi
Pornesc la drum, dar nu fără muza mea