În the 1, Taylor Swift deschide un jurnal plin de „ce-ar fi fost dacă…”, colorat de nostalgie dar și de o energie optimistă. Versurile o surprind pe naratoare într-un moment în care își reinventează viața – „I'm on some new shit” –, însă gândul îi fuge frecvent la o iubire trecută care ar fi putut fi „the one”. Imaginile cinematografice (duminici la matineu, filme mărețe care nu s-au mai făcut) și referințele la „roaring twenties” creează un decor vintage, ca un film alb-negru despre visuri netrăite. Ea acceptă că relația s-a terminat, dar tot se întreabă cum ar fi fost dacă partenerul ar fi arătat mai clar că o vrea lângă el.
Refrenul pulsează între regret și autoironie: „In my defense, I have none / For never leaving well enough alone”, recunoaște ea, zâmbind amar la propria nevoie de a „dezgropa mormântul” amintirilor. Totuși, piesa nu devine tristă, ci reflectă maturizarea; dacă nu sângerezi, nu crești. the 1 e o invitație catchy de a ne accepta trecutul, de a fanteza pentru câteva minute la variante alternative ale vieții și, în final, de a păși mai departe cu umor și încredere.