Repede, repede, spune-mi ceva groaznic
De parcă ai fi un poet blocat în corpul unui tip din finanțe
Spune-mi toate secretele tale, tot ce-o să fii vreodată e
Premiul meu etern de consolare
Vezi tu, am fost debutantă într-o altă viață, dar
Acum parcă mi-e frică să ies afară
Dacă confortul e doar un construct, nu cred în noroc
Acum că știu cum stă treaba
Urăsc locul ăsta, așa că fug în grădini secrete din mintea mea
Oamenii au nevoie de o cheie ca să ajungă, iar singura e a mea
Am citit despre asta într-o carte când eram un copil precoce
Nici speranțe de oraș mijlociu, nici temeri de orășel
Petrec acolo mai tot anul, fiindcă urăsc locul ăsta
Prietenele mele jucau un joc în care
În care ne-am fi dorit să trăim în loc de ăsta
Eu ziceam anii 1830, dar fără toți rasiștii
Și fără să fiu măritată cu cel care plătește cel mai mult
Toți strâmbau din nas, că nu mai părea distractiv
Se pare că n-a fost distractiv nici măcar atunci
Nostalgia e un truc al minții
Dacă aș fi fost acolo, l-aș fi urât
În palat era îngheț
Urăsc locul ăsta, așa că plec în văi lunare din mintea mea
Când au găsit o planetă mai bună, doar blânzii au supraviețuit
Am visat la asta pe întuneric, în noaptea când simțeam că pot muri
Nici speranțe de oraș mijlociu, nici temeri de orășel
Petrec acolo mai tot anul, fiindcă urăsc locul ăsta
Sunt singură, dar sunt ok
Sunt amară, dar jur că-s bine
Îmi păstrez tot romantismul pentru viața mea interioară și mă pierd intenționat
Locul ăsta m-a făcut să mă simt fără valoare
Vise lucide ca electricitatea, curentul zboară prin mine
Iar în fanteziile mele, mă ridic deasupra
Și sus de tot, chiar îmi place
Urăsc locul ăsta, așa că fug în grădini secrete din mintea mea
Oamenii au nevoie de o cheie ca să ajungă, iar singura e a mea
Am citit despre asta într-o carte când eram un copil precoce
Nici speranțe de oraș mijlociu, nici temeri de orășel
Petrec acolo mai tot anul, fiindcă urăsc locul ăsta
Repede, repede, spune-mi ceva groaznic
De parcă ai fi un poet blocat în corpul unui tip din finanțe