Mă-nec în Blue Nile
Mi-a trimis „Downtown Lights”
Nu-l mai ascultasem de ceva timp
Plictiseala-mi intră până-n oase
Colivia asta cândva era în regulă
Visez să sparg lacăte
Să-mi arunc viața la lupi ori pe stâncile oceanului
Să mă izbesc de el la noapte, e un paradox
Sunt rea, nebună sau înțeleaptă?
Dacă doar în mintea mea a scris „A mea” pe coapsa mea de sus?
Un pas greșit și cad iar în labirintul de gard viu
Tot îmi amintesc lucruri pe care nu le-am făcut
Sărut murdar pe buza de sus, cât tânjesc după întâlnirile noastre
Fără să-i ating vreodată pielea
Cum pot fi vinovată ca păcatul?
Păstrez aceste dorințe sub lacăt
Cu litere mici, într-un seif
Cineva mi-a spus: „Nu există gânduri rele
Doar faptele tale vorbesc”
Cedează unui răsuflu greoi care mă cuprinde toată
Deja am făcut-o în capul meu; dacă-i doar închipuire
De ce se simte ca un jurământ pe care-l vom ține amândoi cumva?
Dacă doar în mintea mea a scris „A mea” pe coapsa mea de sus?
Un pas greșit și cad iar în labirintul de gard viu
Se adună ca valuri ce se izbesc de mormântul meu
Fără să-i ating vreodată pielea
Cum pot fi vinovată ca păcatul?
Dacă dau piatra la o parte?
Oricum o să mă crucifice
Dacă felul în care mă ții e, de fapt, ce-i sfânt?
Dacă decența îndelung răbdată e tot ce vor de la mine
Ei nu știu cât de uimitor m-ai bântuit
Te aleg pe tine și pe mine cu religiozitate
Dacă doar în mintea mea a scris „A mea” pe coapsa mea de sus?
Un pas greșit și cad iar în labirintul de gard viu
Tot îmi amintesc lucruri pe care nu le-am făcut
Sărut murdar pe buza de sus, cât tânjesc după întâlnirile noastre
Fără să-i ating vreodată pielea
Cum pot fi vinovată ca păcatul?
Mi-a trimis „Downtown Lights”
Nu-l mai ascultasem de ceva timp