Eram în casa mea nouă, așezând visări
Peticind crăpătura din perete
Trec pe lângă ea și uit ce spuneam
Pentru că acolo eram când am primit apelul
Când zboară prima piatră, ei țipă
Pe străzi e o revoltă furioasă
Când strigă «Ardeți-o pe târfă», urlă
Când adevărul iese la iveală, e liniște
Așa că au ucis-o prima pe Cassandra, căci se temea de ce-i mai rău
Și încercase să avertizeze orașul
Așa că mi-au umplut celula cu șerpi, îmi pare rău s-o spun
Eram în turnul meu, țesând coșmaruri
Răsucind toate zâmbetele în mârâituri
Ei spun: «Ce nu te omoară te face mai conștient»
Ce se-ntâmplă dacă asta devine cine ești?
Așa că au ucis-o prima pe Cassandra, căci se temea de ce-i mai rău
Și încercase să avertizeze orașul
Așa că mi-au dat foc vieții, îmi pare rău s-o spun
Știau, știau, știau tot timpul
Că descoperisem ceva
Familia, lăcomia pură, corul creștin
Sângele e gros, dar nu ca fluturașul de plată
Pariez că n-au rostit vreo rugă pentru sufletul meu
Ține minte ce spun, eu am zis-o prima
Într-un avertisment de dimineață, n-a auzit nimeni
Am cârpit crăpătura din perete
Trec pe lângă ea și uit ce spuneam
Pentru că acolo eram când am pierdut totul
Așa că au ucis-o prima pe Cassandra, căci se temea de ce-i mai rău
Și încercase să avertizeze orașul
Așa că mi-au umplut celula cu șerpi, îmi pare rău s-o spun
Sângele e gros, dar nu ca fluturașul de plată
Pariez că n-au rostit vreo rugă pentru sufletul meu
Ține minte ce spun, eu am zis-o prima
Într-un avertisment de dimineață, n-a auzit nimeni
Nimeni n-a auzit, nici măcar un cuvânt
Când zboară prima piatră, ei țipă
Pe străzi e o revoltă furioasă
Când strigă «Ardeți-o pe târfă», urlă
Când adevărul iese la iveală, e liniște