„cardigan” este o amintire muzicală dulce-amăruie în care Taylor Swift descrie prima iubire ca pe un pulover vechi, uitat sub pat, dar redescoperit într-o zi rece. Versurile împletesc imagini urbane – high heels on cobblestones, drunk under the streetlight – cu vulnerabilitatea adolescentină a momentelor când „cei mari” presupun că tinerii nu știu nimic. În acest decor, protagonista se simte inițial neglijată, însă partenerul o „îmbracă” din nou, oferindu-i confortul, siguranța și sentimentul că este „preferata” lui.
Pe măsură ce piesa avansează, cardiganul devine simbolul unui ciclu de apropiere și despărțire. Ne plimbăm prin ascunzișurile relației – săruturi în mașini, stele desenate peste cicatrici, promisiuni care sângerează – și asistăm la inevitabila plecare: steppin’ on the last train. Totuși, naratoarea „știe” că trecutul va reveni, la fel ca parfumul fumului de țigară sau ca un tattoo kiss imposibil de șters. Piesa vorbește despre cât de puternic poate marca o iubire timpurie și cum, indiferent cât de departe fugim, unele emoții se întorc mereu să ne încălzească – la fel ca un cardigan iubit, regăsit într-un colț prăfuit al inimii.