„Toxicity” de la System Of A Down este un strigăt metalic împotriva haosului modern. În mai puţin de patru minute, trupa americană amestecă riff-uri furioase cu reflecţii despre suprasaturaţia tehnologică („software version seven point o”), consumul fără sens („eating seeds as a pastime activity”) şi agresivitatea vecinilor noştri de bloc planetar. Refrenul întreabă retoric „What do you own the world? / How do you own disorder?”, arătând cu degetul spre tendinţa societăţii de a-şi revendica orice, chiar şi haosul pe care tot ea îl declanşează.
Între zbuciumul chitarelor şi momentele de linişte ascetică („somewhere between the sacred silence and sleep”), piesa creează o pendulare continuă între calm spiritual şi dezordine urbană. „Toxicity” sugerează că oraşul devine toxic atunci când oamenii uită de conexiunea lor interioară, transformându-se în rotiţe anonime „caught in the headlights”. Ultimul vers – „When I became the sun I shone life into the man's hearts” – oferă totuşi o rază de speranţă: întoarcerea la lumină şi la empatie poate încălzi din nou inimile și poate dilua otrava colectivă.