„Levanter” transformă un vânt capricios într-o metaforă a libertății. Versurile pornesc de la durerea unei despărțiri, însă pivotul melodiei este conștientizarea că povara iluziilor proprii cântărea mai mult decât persoana pierdută. Eroii piesei își dau seama că au alergat după „premiul” greșit și, odată ce greutatea a dispărut, descoperă că pot zbura. Stray Kids ne poartă prin confuzie, dezamăgire și singurătate, doar pentru a ne arăta că oricât de întunecată ar părea noaptea, lumina vine din interior.
Mesajul este o invitație la auto-descoperire: cheia a fost mereu în mine, vreau să fiu eu însumi. În loc să se agațe de trecut, protagonistul acceptă vântul schimbării, simțindu-se precum frunzele de toamnă purtate spre noi orizonturi, indiferent de ploaie sau ninsoare. „Levanter” devine astfel imnul redefinirii personale, al curajului de a renunța la visurile care ne țin pe loc și al încrederii că pasul în gol se poate transforma într-un zbor eliberator.