Îngroapă-ți toate secretele în pielea mea
_____
Pleacă păstrându-ți inocența
_____
Și lasă-mă cu păcatele mele
_____
Aerul din jur încă se simte ca o cușcă
_____
Iar iubirea e doar camuflaj
_____
Pentru ceva ce din nou pare furie
_____
Așa că, dacă mă iubești, lasă-mă să plec
_____
Și fugi înainte să aflu
_____
Inima mea e prea întunecată ca să-i pese
_____
Nu pot distruge ce nu există
_____
Dacă sunt singur, nu pot urî
_____
Nu merit să te am
_____
Zâmbetul mi-a fost furat demult
_____
Dacă pot să mă schimb, sper să nu aflu niciodată
_____
Încă îmi lipesc de buze scrisorile tale
_____
Și le păstrez cu grijă în părți din mine
Care savurează fiecare sărut
_____
N-aș fi putut înfrunta o viață fără lumina ta
_____
Dar totul a fost sfâșiat
_____
Când ai refuzat să lupți
_____
Așa că păstrează-ți respirația, n-o să ascult
_____
Cred că am fost foarte clar
_____
N-ai putut urî destul ca să iubești
_____
Se presupune că asta ar trebui să fie de ajuns?
_____
Mi-aș fi dorit doar să nu-mi fii prieten
_____
Atunci aș putea să te rănesc la final
_____
N-am pretins niciodată că sunt sfânt
_____
Sfințenia mea a fost gonită demult
_____
A fost nevoie să moară speranța ca să te las să pleci
_____
Așa că zdrobește-te de pietrele mele
_____
Și scuipă-ți mila în sufletul meu
_____
N-ai avut niciodată nevoie de ajutor
_____
M-ai vândut ca să te salvezi pe tine
_____
Și n-o să-ți ascult rușinea
_____
Ai fugit, sunteți toți la fel
_____
Îngerii mint ca să păstreze controlul
_____
Iubirea mea a fost pedepsită demult
_____
Dacă încă îți pasă, nu îmi spune niciodată
_____
Dacă încă îți pasă, nu îmi spune niciodată